Un portret neuronal al minții umane

din seria Misterele deslușite ale Creierului
Nancy Kanwisher cercetător în domeniul neuroștiinței, este un pionier în materie de imagistică cerebrală. Ea utilizează imagini de RMN funcțional pentru a studia activitatea zonelor cerebrale, deseori ale propriului ei creier. În următorul video ne împărtașește ceea ce ea și colegii ei au descoperit: creierul este alcătuit atât din componente foarte specializate cât și din „mecanisme” cu funcție generală. Însă, deși cercetările avansează într-un ritm constant,  multe alte lucruri sunt încă nedescoperite în ceea ce privește funcționarea creierului.

Iată ce spune Nancy Kanwisher:
„Azi vreau să vă vorbesc despre un proiect realizat de oameni de ştiinţă din toată lumea pentru a face un portret neural al minţii umane. Ideea centrală a acestui proiect e că mintea şi creierul ființei umane nu sunt un procesor unic cu un scop general, ci o colecţie de elemente arhi-specializate, fiecare ocupându-se de o anumită problemă şi, în acelaşi timp, formând laolaltă ceea ce suntem ca fiinţe umane raţionale. Pentru a înţelege mai bine ideea, imaginaţi-vă următorul scenariu.

Te duci la grădinița copilului. Ca de obicei, sunt o mulţime de copii acolo aşteptând să fie luaţi acasă, dar, de data asta, în mod ciudat, fețele copiilor arată asemănător şi nu-ți poți da seama care e copilul tău. Oare ai nevoie de ochelari noi? Ți-ai pierdut minţile? Faci o scurtă verificare mintală. Nu, pari să gândești destul de limpede şi ai vederea perfect clară. Şi totul pare normal în afară de feţele copiilor. Le vezi feţele, dar toţi arată la fel şi niciunul nu pare familiar. Dar, în cele din urmă, zărești o fundă de păr portocalie, şi-ți găsești astfel fata.

Inabilitatea bruscă de a recunoaşte feţe chiar li se întâmplă oamenilor. Se numeşte Prozopagnozie şi rezultă din deteriorarea unei anumite zone cerebrale. Partea cea mai surprinzătoare e că doar recunoaşterea feţelor e afectată; în rest totul e neschimbat.
….
Suntem abia la începutul acestui drum. Nu am trasat decât primele linii ale portretului neural al minții umane. Cele mai importante

întrebari ramân fără răspuns. De exemplu, ce face concret fiecare din aceste zone? De ce avem nevoie de trei zone de interpretare facială în creier și de trei zone de procesare a spațiului, și cum își împart ele sarcinile? În al doilea rând, cum sunt conectate toate aceste lucruri în creier? Prin dezvoltarea imagisticii, putem găsi grupuri de neuroni conectați la diferite parți ale creierului, iar prin metoda arătată aici (în video nn), putem găsi conexiuni ale neuronilor individuali în creier, care ne-ar putea da, într-o bună zi, o schemă electrică a creierului uman în totalitatea sa. În al treilea rând, cum se construiește toată această structură sistemică, atât în dezvoltarea din timpul copilăriei cât și în evoluția speciei noastre? Pentru a răspunde la aceste întrebări, oamenii de știință scanează la ora actuală alte specii de animale și, de asemenea, copii.

Mulți oameni justifică costurile mari ale cercetării neuroștiințifice zicând ca acest lucru ne poate ajuta într-o zi să vindecăm boli mintale precum Alzheimer și autismul. E un obiectiv extrem de important și aș fi încântată dacă una din cercetarile mele ar contribui la acest lucru. Dar rezolvarea lucrurilor care nu merg în lume nu e singurul lucru care merită făcut. Efortul de a înțelege mintea și creierul uman este demn de atenție chiar dacă nu conduce la tratamentul unei anumite boli. Ce ar putea fi mai palpitant decât înțelegerea mecanismelor fundamentale care stau la baza experienței umane, decât înțelegerea a ceea ce suntem, în esență? Cred ca e cea mai mare aventura științifică a tuturor timpurilor.”

În filmul următor Nancy Kanwisher își prezintă descoperirile inedite pe care munca sa de cercetare le-a pus în evidență. Prezentarea a fost realizată în cadrul conferințelor TED.