Transcenderea minţii ne revelează Prezenţa Extatică a Conştiinţei Supreme – Călătoria Iluminării (I)

Transcenderea minţii ne revelează Prezenţa Extatică a Conştiinţei Supreme

Conştiinţa cea eternă şi omniprezentă a lui Dumnezeu există în mod distinct şi obiectiv dincolo de toate numele şi formele ce se află în întreaga Creaţie. Conştiinţa divină, deşi este simultan transcendentă, ea se regăseşte însă şi în ”inima” oricărei fiinţe şi aproape în orice formă de manifestare, constituind astfel cea mai profundă esenţă şi totodată fundamentul indestructibil al creaţiei obiective. Cu toate acestea, Conştiinţa eternă a lui Dumnezeu nu poate fi percepută şi înţeleasă prin intermediul mentalului nostru obişnuit, deoarece ea se află cu mult dincolo de limitele acestuia.



Cum este realitatea trăită de la nivelul sufletului

Noi spunem adeseori că „avem nevoie să cunoaştem”, că „avem nevoie să iubim”, dar în realitate cine are cu adevărat aceste nevoi în noi înşine? Desigur nu micul ego, atât de satisfăcut de el însuşi, nici mentalul bonom care se învârte în cerc, nici vitalul apucător care caută să ia şi iar să ia, ci undeva, nebănuit, în spate există un ceva misterios, ca un foc care nu se stinge; el este cel care are în realitate nevoie, pentru că el îşi aminteşte de altceva. I se spune „Prezenţa”, dar este mai degrabă precum o absenţă sfâşietoare, ca un dor ce arde să fie împlinit, ca o lipsă vie pe care o purtăm înăuntru şi care încălzeşte şi se extinde din ce în ce mai mult. Această prezenţă, care ajunge să devină reală, este singura realitate într-o lume în care ne întrebăm dacă oamenii trăiesc sau dacă doar se fac că trăiesc. De altfel este singura realitate adevărată din lume, pentru că este eternă. Şi aceasta ESTE SUFLETUL nostru.

Dacă prin trascenderea (a trece dincolo) mentalului şi accesul în dimensiunea Supramentală am ajuns să simţim plenar acest Soare interior, această flacără, această viaţă vie – căci ştim cu toţii că există atâtea vieţi „moarte” – chiar şi numai pentru o secundă într-o existenţă, atunci totul se transformă pentru noi: FIINDCĂ MEREU VA PERSISTA o amintire în faţa căreia toate celelalte pălesc. Este Amintirea. Şi dacă suntem credincioşi acestui Foc divin care arde în noi, el va creşte din ce în ce mai mult, devenind ca o fiinţă vie în corpul nostru, ca o nevoie neobosită de DUMNEZEU.

Obţinerea Iluminării Spirituale ne revelează faptul că este o stare perfect naturală a fiinţei umane

Apoi, cu ajutorul aspiraţiei către DUMNEZEU, cu ajutorul voinţei, nemairăbdând această stare, tensiunea noastră psihică va atinge într-o zi punctul său de răsturnare şi vom avea următoarea experienţă: presiunea energiei devine atât de mare, iar imensitatea aspiraţiei noastre atât de puternică, încât ceva parcă basculează FULGERĂTOR în conştiinţă. În loc să fim afară încercând să fim înăuntru, realizăm acum că suntem pe deplin înăuntru. în suflet: şi din clipa în care suntem înăuntru, absolut totul se transformă complet pentru noi. Tot ceea ce înainte ni se părea adevărat, natural, normal, real, tangibil, ne va apare imediat după aceea foarte caraghios, foarte ireal. Pentru că abia atunci avem acces la adevărata realitate a lucrurilor şi începem să observăm cu adevărat cum este o fiinţă, simţim şi vedem cât este de frumoasă realitatea divină, sau cât este de sublimă şi miraculoasă comunicarea noastră cu tot ce ne înconjoară şi cum sutem legaţi de toţi şi de toate prin fire nevăzute ca o ţesătură subtilă. Abia atunci noi putem spune că am atins ceva care este Adevărat la modul Suprem şi veşnic frumos, şi că pe acesta nu-l vom mai pierde niciodată.



Revelarea profundă şi extatică a Prezenţei Conştiinţei Supreme în noi înşine şi menţinerea aproape nealterată a acestui nivel înalt de conştiinţă, înseamnă de fapt atingerea pentru totdeauna a Stării de Iluminare Spirituală. Expresia ”stare de Iluminare Spirituală” pare să evoce, în cele mai multe dintre cazuri, un anume gen de realizare supraumană, idee care este susţinută cu putere de ego, care este eu-ul nostru cel fals şi efemer. În realitate însă, starea de Iluminare Spirituală nu reprezintă altceva decât o stare adevărată şi perfect naturală a fiinţei umane. La modul esenţial vorbind, ea exprimă de fapt fuziunea plenară şi profundă cu ceea ce este mai mereu misterios, nesfârşit şi indestructibil. Aşadar, starea de Iluminare Spirituală reprezintă, la modul practic vorbind, regăsirea şi revelarea adevăratei noastre naturi esenţiale, Sinele Suprem sau Spiritul Divin sau Esenţa divină a Fiinţei, care în permanenţă se află dincolo de toate numele şi formele. 

Ecranul care se interpune între om şi natura lui divină

Ceea ce întotdeauna ne împiedică să realizăm imediat această condiţie supremă a existenţei noastre este mentalul, deoarece noi ne confruntăm practic aproape fără încetare cu nenumăratele gânduri care iau naştere în fiecare clipă în mintea noastră. Incapacitatea noastră de a opri sau de a stăpâni fluxul impetuos al gândurilor reprezintă o barieră foarte ”solidă” în calea Iluminării spirituale. Însă în marea majoritate a cazurilor, fiinţele umane nu realizează acest aspect foarte important, deoarece au aceeaşi conduită mentală, sau cu alte cuvinte aceeaşi modalitate de a gândi, pe care, datorită ignoranţei o consideră perfect normală. Acelaşi ”bruiaj” mental care se datorează existenţei gândurilor, dă astfel naştere unei conştiinţe false de identitate care este egoul, ceea ce este de natură să proiecteze mai mereu o ”umbră” ameninţătoare de frică, nesiguranţă şi suferinţă în viaţa omului. Identificarea constantă cu mentalul creează un fel de ”ecran” opac, care cel mai adesea este alcătuit din nenumărate concepţii, idei eronate, prejudecăţi închistatoare, imagini, cuvinte, principii, reguli etc., ce mai mereu împiedică stabilirea unui contact permanent şi a unei identificări plenare cu natura noastră divină esenţială care este Sinele suprem.

Putem chiar afirma că, aproape în pemanenţă acest straniu ”ecran” se interpune între om şi el însuşi ca natură divină veritabilă, între el şi semenii săi, între om şi natură, între om şi Dumnezeu. Prin urmare acest ”ecran” ne apare ca un sui-generis mecanism de scurtcircuitare a rezonanţelor autentice, la care – în absenţa lui – omul poate avea mereu acces. Acelaşi ecran de gânduri este cel care provoacă iluzia diviziunii şi a multiplicităţii, iluzie care cel mai adesea îl face pe om să-şi imagineze în mod eronat că el este separat de ceilalţi şi care, de asemenea, îi provoacă o teribilă uitare – aceea că în spatele imensului tablou mişcător al aparenţelor fizice şi a diversităţii formelor există în veşnicie o realitate pură, eternă, neschimbătoare, extrem de vie cu care el – omul – se află neîncetat într-o perfectă unire.

Mintea nu este identică cu noi, este doar instrumentul

Urmărind să nuanţăm aşa cum se cuvine acest adevăr, putem spune că, în marea majoritate a cazurilor, nu oamenii sunt aceia care ştiu să îşi folosească aşa cum trebuie mentalul (care în realitate este doar un instrument), ci mentalul este cel care cel mai adesea îl foloseşte pe om. Acesta este un adevăr tulburător care atunci când îl vom descoperi prin experienţă directă va reprezenta pentru noi o mare revelaţie. Astfel apare ”boala” , care de fapt este o disfuncţie. Iar noi suntem acum în măsură să punem ”diagnosticul” care se referă la faptul că în marea majoritate a cazurilor fiinţa umană crede cu o mare putere, datorită ignoranţei, că ea este în realitate mentalul identificându-se astfel aproape în continuu cu gândurile, ideile, conceptele etc., pe care mintea le creează clipă de clipă. Primii paşi către lluminarea Spirituală durabilă implică înainte de toate conştientizarea faptului că noi nu suntem de fapt această ”entitate” mentală, ori cu alte cuvinte, că în realitate noi nu suntem cel care gândeşte. Cel care gândeşte la modul obişnuit este aşa cum am văzut, doar un instrument.

Putem face o analogie semnificativă între mental şi un automobil. Maşina respectivă este în mod evident un instrument pentru noi. Nu ne îndoim de acest lucru. O vedem din exterior, apoi intrăm în ea, o pornim, călătorim cu acea maşină, ne folosim de ea, şi când dorim, noi o oprim şi ieşim din ea. În mod asemănător ar trebui să procedăm şi în ceea ce priveşte mentalul. Să-l utilizăm atunci când este necesar, dar atunci când nu mai dorim aceasta să-i oprim funcţionarea, să oprim fluxul de gânduri şi să ascensionăm în dimensiuni mult mai înalte, Supramentale, în adevărata noastră fiinţă. Datorită stării de ignoranţă în care ne aflăm, acum nu putem face aceasta pentru că suntem deja extrem de identificaţi cu mintea. Am ajuns să credem că mintea şi noi înşine suntem una. Când de fapt instrumentul este mereu la îndemâna noastră şi noi putem să trecem dincolo de el. Această manieră de a privi lucrurile este specifică lumii noastre occidentale din ultimele secole (poate chiar milenii). De aceea Rene Descartes a făcut celebra lui remarcă ”Gândesc, deci exist!”, care, în lumina acestor revelaţii, ne dăm seama că este profund eronată.



Viziunea adevărată din perspectiva Supramentală

Odată cu înţelegerea profundă şi definitivă a acestui important adevăr, care printre altele implică observarea detaşată şi atentă a mentalului şi nu identificarea cu el, vom trece astfel în mod automat şi definitiv pe un nivel net superior de conştiinţă. Aceasta ne va conferi, pe lângă o mai mare inteligenţă, mult mai multă libertate şi totodată ne va aduce mult mai aproape de esenţa noastră divină, de revelarea Sinelui Suprem. Unul dintre primele aspecte cu totul uluitoare pe care îl vom descoperi atunci, este acela că există cu adevărat un ocean profund misterios şi nesfârşit de inteligenţă şi înţelepciune divină, în cadrul căruia toate gândurile şi ideile noastre nu reprezintă decât o infimă parte. În plus, aspectele care sunt cu adevărat importante şi care ar trebui să ne jaloneze mai mereu viaţa, cum ar fi iubirea, frumuseţea, creativitatea, bucuria şi pacea lăuntrică profundă, îşi au de fapt izvorul în Înţelepciunea cea misterioasă şi infinită a lui Dumneazeu Tatăl, Izvor care în permanenţă transcende mentalul obişnuit.

Dintre toate experienţele pe care le trăim atunci când vom avea acces deplin la nivelul Supramental şi vom conştientiza pe deplin Sufletul, cea mai imediată şi mai irezistibilă este experienţa directă a faptului că am existat dintotdeauna şi vom continua să existăm pentru totdeauna. Intrăm astfel fulgerător într-o altă dimensiune divină, în care avem revelaţia că suntem bătrâni precum lumea şi totodată veşnic tineri. Tot atunci realizăm că această viaţă este o experienţă, o verigă, într-o succesiune neîntreruptă de experienţe care se întinde în spatele nostru şi se continuă în viitor. Totul se lărgeşte atunci la dimensiuni cosmice, într-o realitate multidimensională. Iar detaşarea spirituală ce apare ne permite să realizăm ACUM ce fel de om am fost şi ce greşeli am făcut. Toate valorile sunt pentru noi modificate şi atunci DIVINA ÎNŢELEPCIUNE ia locul INTELIGENŢEI NOASTRE LIMITATE. O înţelegere divină şi o compasiune absolută ne inundă acum fiinţa. Prin revelarea Supramentalului totul se aeriseşte, ca şi cum am trece fulgerător de la o viaţă a peşterilor la o viaţă a platourilor înalte; totul se leagă şi se asamblează acum în mod armonios ca şi cum străvechea noastră enigmă s-ar dezlega într-un suflu de lumină dumnezeiască; moartea nu mai există de acum înainte pentru noi, doar ignorantul poate muri. Cum ar putea să mai moară, ceea ce este pe deplin conştient de DUMNEZEU?

Autor Cristian Alexandru

Îţi doreşti să înveţi practic cum să realizezi translaţia de la mental la Supramental?
Te invit la Seminarul ”CĂLĂTORIA ILUMINĂRII” modulul 1, sâmbătă 18 Octombrie 2014. Detalii aici…

Toate drepturile asupra articolului sunt rezervate.
Orice preluare se va face numai cu acordul autorului  şi va conţine numele articolului, al autorului
şi link-ul original al postării. http://www.perfect-mind.com/index.php/blog/articol9/