Am avut onoarea şi încântarea să descopăr o mare personalitate a întregii lumi.
Sâmbătă 7 iulie Concert de Gală. Premieră mondială la Ateneu. În cadrul Festivalului Muzical Internaţional „Celibidache 100”, la încheierea Festivalului, în primă audiţie compoziţia lui Sergiu Celibidache: Suita românească „Haz de necaz”.
Seară unică. Programul a cuprins Ravel şi un concert de Mozart în interpretarea pianistului Dan Grigore. Însă Marele Final i-a aparţinut lui Celibidache. Suita sa „Haz de Necaz” cu inflexiuni româneşti a avut darul de a trezi orchestra. Orchestra a devenit atât de atentă în interpretarea partiturii, încât întreaga atmosferă a început să palpite de o energie vie. Partitura era dificilă, dar totuşi această energie vie se datora în special personalităţii inegalabile a maestrului. Celibidache se revela în faţa noastră ca şi cum ar fi fost la pupitru dirijându-şi propria operă muzicală.
Despre Celibidache îmi aminteam ceea ce ne amintim cu toţii. Celebrul „balet” dirijoral cu Rapsodia Română a lui Enescu pe care l-am admirat la TV. O secvenţă de neuitat înregistrată la noi acasă în România, uimitoare de fapt (se ştie că el nu accepta filmări şi înregistrări la concertele lui).
Pe măsură ce Suita se derula, energia care se degaja din interpretarea partiturii îmi revela personalitatea grandioasă a lui Celibidache, un fenomen de luciditate, de trezire, un spirit divin revelat.
Două filme excepţionale cu Celibidache
Însă marea surpriză avea să vină a doua zi, Duminică 8 iulie, la Cinema Studio. Am avut privilegiul de a viziona două filme excepţionale: „Grădina lui Celibidache” şi „Celibidache”.
Primul, un portret de suflet al maestrului Sergiu Celibidache. Un Celibidache ajuns la finalul unei vieţi în care şi-a atins împlinirea sa totală ca artist şi spirit. Un documentar cinematografic realizat de fiul Maestrului, care îl urmează pe Sergiu Celibidache în turnee, în timpul masterclass-urilor susţinute, în repetiţiile sale cu Filarmonica din München, dar şi în intimitatea casei sale de la Neuville-sur-Essonne, în apropiere de Paris.
Al doilea, un documentar rezultat după patru ani în care regizorul german Jan Schmidt-Garre a stat în preajma maestrului. „Să te întâlneşti cu Sergiu Celibidache, să-i asculţi concertele şi repetiţiile, să studiezi cu el în clasă şi să iei lecţii private de la el, să fii cu el în aceeaşi cameră cu ocazia a numeroase întâlniri private este unul din cele mai mari daruri pe care le puteam primi în viaţă. Personalitatea ce nu accepta compromisuri a lui Celibidache şi cunoştinţele sale despre arte mă însoţesc în fiecare zi”.
Absenţa gândurilor, Transcedenţă, Eternitate
În ambele filme, Celibidache vorbeşte despre ADEVĂRUL DIVIN.
Marea revelaţie este aceea că Celibidache nu a fost doar un maestru al muzicii, ci a fost şi un maestru spiritual.
Am fost uimită să văd un mic Dumnezeu care creea universuri. Unde era el ca şi spirit, parcă nu mai exista nimeni. Nu îndrăznea nimeni să-l contrazică, parcă nici nu îndrăzneau să respire. Prezenţa sa trezea sufletele şi însufleţea. Cuprindea totul în aura sa. În toate conversaţiile sale cu discipolii pe care îi îndruma să înveţe arta dirijoratului, nu făcea altceva decât să slefuiaşcă ego-uri. Nu îl interesa decât ca fiecare dintre ei să ajungă la comuniunea intimă cu ei înşişi, cu Sinele lor. Era aspru ca un maestru pe o cale spirituală. De aceea de multe ori a fost prea puţin înţeles. El vedea capătul de drum al fiecăruia dintre ei şi ştia că trebuie să dărâme personalitatea lor ca sa să ajungă la ESENŢĂ. Nu ştiu câţi din cei care l-au cunoscut i-au înţeles limbajul. Vorbea numai despre TRANSCENDENŢA MUZICII, de ABSENŢA GÂNDURILOR, de Sfârşit şi Început care se unesc şi se continuă, de ADEVĂR DIVIN. Trăia MOMENTUL PREZENT în orice clipă a vieţii şi a simţit ETERNITATEA de dincolo de timp dirijând un concert la Veneţia. Încuraja SPONTANEITATEA care revelează natura profundă a sufletului unei fiinţe ce trece astfel dincolo de personalitatea efemeră.
Cu capul în cerul lui Dumnezeu
A fost o revelaţie divină să ascult un om care deşi a trăit cu picioarele pe acelaşi pământ pe care şi noi trăim, a trăit cu capul în cerul lui Dumnezeu.
Numai o conştiinţă care a reuşit să trezească alte conştiinţe, poate prin moştenirea sa culturală să realizeze aceeaşi trezire de conştiinţe chiar şi dincolo de nefiinţă.
Unesco a declarat 2012 An Sergiu Celibidache.
Florentina A.
„Muzica îţi poate revela propria ta unicitate. Nu există ceva mai de preţ.” Sergiu Celibidache
PS
Am selectat câteva Link-uri pentru vizionare. Împărtăşesc cu voi minunea care a fost Celibidache. El ne-a deschis sufletele cu măiestrie şi de acea va dăinui etern în inima noastră. Aştept să-l descoperiţi şi să-mi împărtăşiţi gândurile voastre …
Sergiu Celibidache – (Trailer) http://www.youtube.com/watch?v=fiIg2hawMBU
Festivalul Celibidache 100 http://www.youtube.com/watch?v=-kpwku86ejI&feature=relmfu
„Celibidache” Trailer http://www.youtube.com/watch?v=Y-RLzw00igk&feature=youtu.be
„Grădina lui Celibidache” Trailer http://www.youtube.com/watch?v=mqt8yqq1yS4
O incursiune in rigoarea unei repetitii http://www.youtube.com/watch?v=ET6d39gky-k&feature=related
Sergiu Celibidache – Aveti cu totii o enorma vina!!! http://www.youtube.com/watch?v=UzB7u42JiYs&feature=related
Ioana Celibidache despre Sergiu Celibidache http://www.youtube.com/watch?v=2KjgmhI2REA&feature=related