Fericirea poate fi acum exersată prin Tehnologia SAV

Perfect Mind a lansat un pachet format din patru programe audio complexe de antrenament cerebral destinate eliminării stărilor de stres și anxietate Este vorba despre CD10 despre care puteți găsi informații aici. Pe lângă multiplele efecte pe care acestea le au, programele din acest pachet realizează în premieră o dinamizare a undelor Gamma în lobul prefrontal stâng cu ajutorul Tehnologiei SAV (stimulare cerebrală cu Vectori Acustici Spațiali), o tehnologie unică de la Perfect Mind. Această dinamizare specială este direct legată cu starea de fericire.

Această conexiune dintre lobul prefrontal stâng și capacitatea de a fi fericiți a fost pusă în evidență de cercetătorul Richard Davidson. Observațiile clinice inițiale ale pacienților care suferiseră o leziune într-o a

numită parte a cortexului frontal, de obicei în urma unui atac cerebral, au arătat că urmările de la nivelul dispozițiilor afective erau foarte diferite în funcție de locația rănii: pe partea dreaptă sau pe cea stângă. Deteriorarea produsă în partea stângă a creierului, în special în cortexul prefrontal situat imediat în spatele frunții, a răpit persoanelor capacitatea de a simți bucurie și le-a determinat să simtă o tristețe crescută care uneori le provoca un acces necontrolat de plâns. Prin contrast, leziunile de pe partea dreaptă a cortexului prefrontal îi lăsa pe oameni indiferenți în legătură cu rana lor neurologică și uneori erau predispuși la a râde în momente nepotrivite. Precauți în interpretarea diferențelor, savanții au concluzionat că aceste reacții emoționale opuse „sunt corelate numai cu leziunea”.

Cu toate acestea, Davidson a intuit că sistemele nervoase deteriorate le spuneau savanților ceva despre creierele sănătoase. El și-a propus să studieze creierele umane normale, nedeteriorate pentru a vedea dacă asimetriile precum cele studiate la pacienții cu leziuni cerebrale ar putea avea ceva de-a face cu fericirea și tristețea întâlnite la oamenii sănătoși. În 1992 el și colegii săi au raportat că activitatea din cortexul prefrontal al creierului, așa cum a fost ea detectată prin EEG, este o reflectare a stării emoționale a persoanei. Activitatea asimetrică din această regiune corespunde unor „stiluri afective” diferite, după cum le-a numit Davidson: când activitatea în cortexul prefrontal stâng este în mod marcant și cronic mai ridicată decât în cel drept, oamenii mărturisesc că se simt alerți, energici, entuziaști și veseli, bucurându-se de viață mai mult și dispunând de un sentiment de bunăstare mai pronunțat. Pentru a ne exprima mai simplu, ei tind să fie mai fericiți. Atunci când însă există o activitate mai intensă în cortexul prefrontal drept oamenii spun că trăiesc emoții negative care includ grija, neliniștea și tristețea. Ei își exprimă nemulțumirea legată de viață și simt rareori bună dispoziție sau bucurie. Dacă asimetria e atât de extremă încât activitatea din cortexul prefrontal drept o depășește mult pe cea a cortexului prefrontal stâng, persoana prezintă un risc mai ridicat de a cădea pradă unei depresii cronice.

„Stilul afectiv” despre care vorbea Davidson este dispozoția noastră emoțională predominantă. Indiferent dacă avem o perspectivă însorită asupra vieții sau una tristă – este remarcabil de stabilă la un adult. Fericirea predomină de-a lungul zilei și în fiecare moment, nu în sensul unor bucurii continue, ci al unui spectru de emoții pozotive, ce tinde să revină la nivelul caracteristic acelei persoane precum o bandă de cauciuc care revine la poziția sa inițială. Acest aspect a dat naștere noțiunii de „reper” pentru fericire, un magnet emoțional care, indiferent dacă am câștiga la loterie, am declara falimentul firmei, am fi părăsiți la altar de adevărata noastră dragoste sau ne-am bucura de o relație satisfăcătoare timp de zeci de ani, ne duce la nivelul nostru caracteristic de fericire.

„Ideea unui reper înseamnă de fapt că există diferențe stabile între oameni și că situația în care există unele perturbări – câștigul la loterie, pierderea soțului sau a soției – noi tindem să revenim la nivelul nostru bazal de fericire” spune Davidson. „După ce atinge o zonă de deprimare maximă, nivelul de fericire al unei văduve începe din nou să urce și, după câțiva ani, aproape că atinge punctul în care se afla înainte de moartea soțului ei. Nivelul de fericire al unui câștigător la loterie atinge un punct maxim, după care coboară la aproximativ același nivel de dinainte de norocul său. La adulți, stilul afectiv e foarte stabil.”

Acestea au fost concluziile inițiale ale cercetărilor. De aceea sunt oameni care sunt foarte sensibili la factori de stres și anxietate și alții care permanent par să reziste foarte bine acestor factori de stres.

Cu toate acestea, experimente și cercetări ulterioare au dus la concluzia că neuroplasticitatea creierului este valabilă și în ceea ce privește cortexul prefrontal și că în anumite condiții sociale și de mediu, sau prin apelarea la anumite metode de antrenament specific putem să ne modificăm chiar voluntar raportul dintre activitatea din partea dreaptă și cea din partea stângă din regiunea cerebrală prefrontală. Prin această modificare voluntară putem influența nu doar sentimentul de fericire, ci și o întreagă gamă de emoții. Cercetările lui Davidson au dus la concluzia că diverse forme de meditație c

onștientă „pot induce modificări plastice de lungă durată la nivelul creierului”. El a menționat posibilitatea ca un antrenament mental susținut să poată modifica reperul bazal al fericirii „transformând mintea emoțională”. Descoperirile că, la meditatorii foarte experimentați, există o activitate mai pronunțată în cortexul frontal stâng „implică faptul că fericirea este o stare pe care o putem cultiva în mod deliberat prin antrenament mental”.

„Cu toate acestea, în Occident, fericirea nu este văzută ca un aspect care poate fi antrenat”, a spus Davidson. „Ceea ce se observă este că fericirea poate fi conceptualizată nu pur și simplu ca o stare sau o trăsătură, ci ca un produs al deprinderilor antrenabile, deprinderi care pot fi amplificate cu ajutorul antrenamentului mental adecvat.”

În această direcție, utilizarea consecventă a programelor din pachetul numit CD10 – „Fără stres și anxietate”, va determina, datorită tehnologiei SAV incorporate, o amplificare gradată a activității în lobul prefrontal stâng, stimulând circuitele neuronale din această arie cu frecvențe ridicate din domeniul Gamma. Acest antrenament va duce, în timp, la schimbarea „stilului afectiv” modificând astfel „reperul” personal pentru fericire. Vom deveni  astfel mult mai înzestrați neuronal pentru a trăi și susține stări de fericire intense și durabile, obținând în același timp o mai mare rezistență la factorii de stres cu care ne confruntăm. Însă condiția necesară este utilizarea acestor programe sistematic cel puțin pe o perioadă de 30 de zile.
Pentru comenzi, informații și audiție CD10 „Fără Stres și Anxietate” faceți CLICK AICI!